Pentru că veniturile le sunt în cădere liberă, companiile au nevoie de lichidități, însă consumul singur nu poate să contribuie la redresarea situației pentru că și el este în cădere din cauza concedierilor și trecerii în șomaj tehnic a numeroși angajați. Cumpărătorii și utilizatorii de produse și servicii nu pot, deci, să ajute, dar un alt stakeholder ar putea: am convingerea că guvernul ar putea susține mediul de afaceri introducând un nou tip de finanțare care se poate aplica și în contextul economic post-pandemic, atunci când nevoile de finanțare generate de revenirea pe linia de plutire a business-urilor vor necesita sume semnificative de cash.
Finanțare prin emisiune de obligațiuni
Pentru a adresa nevoia de finanțare a companiilor listate la bursă guvernul ar putea institui, prin lege, un sistem de emitere de obligaţiuni de către companiile cu capital mixt sau privat, care să fie achiziţionate exclusiv de stat. În prezent, un astfel de sistem nu este legiferat în România, unde proprietatea privată este garantată de Constituție iar statul nu are posibilitatea de a interveni în mod direct în managementul companiilor cu capital integral sau majoritar privat.
Acest tip special de obligaţiuni ar trebui să fie scutite de dobândă pentru un an sau să beneficieze de o perioadă de graţie de un an de la data achiziţiei; emitentul ar trebui să aibă drept de preempţiune pentru răscumpărarea acestora (sistem buy-back) la expirarea perioadei de graţie. Dacă nu sunt răscumpărate la acel moment, atunci obligaţiunile devin purtătoare de dobândă.
Valoarea acestor emisiuni de obligaţiuni ar putea fi limitată prin lege pentru prudență — de exemplu, se poate seta un prag de 30% din valoarea totală a activelor nete ale companiei emitente. În cazul în care emitentul nu a beneficiat de dreptul de preemţiune la expirarea perioadei de graţie, statul poate înstrăina aceste obligaţiuni pe pieţele de capital reglementate. După intrarea în circuitul financiar privat, aceste obligaţiuni ar putea să fie transformate în capital social, în condiţiile legii 31/1990 (the Companies' Law).
Una dintre oportunitățile pe care le generează această soluție este posibilitatea extinderii ei și către companiile pe acţiuni cu capital privat, care nu sunt listate pe bursă; în acest fel statul român ar veni în întâmpinarea nevoilor de finanţare ale tuturor companiilor mari, fără a influenţa în mod semnificativ mecanismele pieţei. În plus, această influenţă limitată ar putea avea un caracter benefic pentru întreaga economie, întrucât prezenţa statului pe piaţa de creditare ar obliga băncile comerciale să practice dobânzi rezonabile.
În cazul companiilor de interes naţional şi strategic, cu capital privat, listate la bursă şi care au nevoie de finanţări urgente, statul ar putea să inițieze participaţii temporare în capitalul social al acestora. Aceste participaţii ar trebui să se realizeze prin achiziţii de acţiuni noi emise de aceste companii, acţiuni care, odată dificultățile finaciare depășite sau într-un termen de cel mult un an de la înregistrarea primelor semne de redresare macro-economică, ar trebui să fie oferite spre tranzacţionare pe pieţele de capital reglementate. Astfel, statul și-ar recupera investiţiile temporare şi ar avea chiar posibilitatea de a obţine un venit din aceste investiţii (câştiguri de capital), în cazul creşterii valorii de piaţă a acţiunilor. Impunerea prin lege a unui caracter temporar este imperios necesară în contextul Constituției României, pentru a evita orice consecință negativă (în sensul unei eventuale încercări de naţionalizare mascată).
Această idee a fost deja testată și dovedită a fi eficientă: sisteme similare de susținere a companiilor cu capital privat au fost puse în funcțiune în diferite state ale lumii în cadrul politicilor de cantitative easing inițiate în contextul crizei financiare din 2006 - 2009.